Era trecut de ora două noaptea. Somnul refuza să îmi dea târcoale, iar ochii îndrăzneau să stea deschişi. Am luat o carte în mână să mă mai cultiv, sperând ca el, somnul, să mă lovească. Citind, ecoul unei fraze rostită de o bătrânică m-a lovit…”Esti fericita?” îşi întreba bunica nepoata dusă la oraş să se facă “om mare”. Acea frază a început să nu îmi dea pace…Am început să mă întreb…sunt eu fericit? Lacrimile au început să se prelingă…le-am dat voie să curgă pe obrazul meu de bărbat pentru că nu mă vedea nimeni. Gândul mi-a fugit la dimineţile când zâmbeam către Cer în semn de recunoştinţă pentru o nouă zi, la bucuria pe care o aveam atunci când puteam ajuta pe cineva, la pacea şi fericirea pe care mi-o aduceau lucrurile mărunte ale vieţii…, iar de ceva timp uitasem să zâmbesc şi să mă bucur de tot ceea ce Dumnezeu mi-a dat.
În acea noapte, cu sufletul gol şi fără bucuria Cerului, mi-am ridicat privirea în sus şi mi-am cerut iertare pentru fiecare păcat, pentru fiecare lucru căruia i-am dat voie să îmi fure bucuria dată de El, de Dumnezeu. Atunci am înteles că tot ceea ce ne fură fericirea şi bucuria mântuirii e păcat.
Uitându-mă în jur, văd tot mai puţini oameni fericiţi şi împliniţi. Lucrurile neînsemnate, munca în exces, lipsa unei părtăşii reale cu Dumnezeu sau prezenţa păcatelor minore au sugrumat încet, dar sigur fericirea şi bucuria credincioşilor. Biblia spune “Bucuraţi-vă, iarăşi zic bucuraţi-vă!” însă pentru cei mai mulţi credincioşi fericirea şi bucuria sunt un lux. Ce viaţă crudă! Ce trist! Ce departe suntem de Scriptură! Ne-a pregătit Dumnezeu o viaţă plină de fericire, pace şi bucurie însă noi, creştinii, trăim cerşind din când în când câte un zambet, câte un moment de fericire şi împlinire.
E normal să nu avem bucurie şi fericire atunci când, în loc să căutăm faţa lui Dumnezeu, ne pierdem timp cu munca în exces, cu lucruri minore şi nefolositoare. În Psalmul 16:2 ni se spune că Dumnezeu este singura fericire. Avem pretenţia de a fi fericiţi însă, în realitate, acordăm prea puţină atenţie Divinităţii. Nu putem susţine că Dumnezeu e fericirea noastră când ne rugăm din când în când câte cinci, zece minute, iar în rest ne ocupăm timpul cu alte banalităţi. Uităm mult prea des că “Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt”- Romani 14:17.
O viaţă lipsită de fericire şi bucurie este o viaţă tristă, neîmplinită şi fără sens. Este o viaţă în care faci totul mecanic (că aşa trebuie), plictisit şi fără chef.
Cu Dumnezeu nu este aşa! Când trăieşti cu Dumnezeu, te bucuri de florile câmpului, de adierea vântului, de famila şi prietenii tăi, de viaţă şi de tot ce înseamnă frumos. Cu El te bucuri şi în încercări…Oare chiar poţi fi fericit în încercări?!…Da, cu Dumnezeu suntem fericiţi în necazuri, probleme şi încercări. Lacrimile vor curge, însă zâmbetul îţi va apărea pe faţă atunci când vei simţi mângâierea Lui şi când, prin credinta, Îl vei vedea cum îţi va şterge lacrima ce refuză să te asculte. Şi ce poate fi mai frumos decât să ştii că El, Regele universului, Împăratul împăraţilor e cu tine?! Dumnezeu e singura fericire. Caută-L pe El, caută prezenţa Lui, iar Dumnezeu nu te va dezamagi. El, doar El este singura fericire!
Florin Lupean
Preluat de pe www.pasi.ro
