Eram nenorocit in lanţul necredinţei
Iar Lucifer mă chinuia cumplit
Eram învăluit în starea neputinţei
De nimeni nu eram stimat sau preţuit.
Puterea mi s-a stins, eram doar o epavă
Eram în gheara morţii; eram sortit să pier
Iar lumea-mi întindea paharul cu otravă
Voia să mă-ndeparte de drumul către Cer.
Mă adânceam rapid în groapa disperării
Când am simţit că m-ai cuprins duios
Şi m-am lăsat purtat de braţul îndurării
Ce m-a răscumpărat şi din infern m-a scos.
M-ai învăţat să cânt când valuri mă atacă
Să rabd o suferinţă, să fiu mai iubitor
A lumii cârdăşie nicicând să nu-mi mai placă
Ci bucurii să-mi aflu în bunul meu Păstor.
În Tine am descoperit speranţa şi iubirea
Cu Tine pe cărare sunt sigur că sosesc
La locul de răsplată, să ştiu ce-i nemurirea
De-aceea într-acolo cu drag călătoresc.
M-ai dezlegat, Isuse, din lanţul blestemat
Ce mă ţinea ca rob în bezna ignoranţei
Răspuns-am când pe nume m-ai chemat
Căci ai sădit în mine simţul importanţei.
George Cornici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu