Alege Viaţa !

Multe căi sunt în lumea aceasta
Ce te-mbie pe ele să mergi,
Dar la capătul lor este moartea
Şi e focul ce arde în veci.
Doar o cale îngustă te duce
Către viaţa eternă în Rai
Ea pace îţi aduce,
Prin jertfa de pe cruce.
Mergi pe ea, nu ezita...

Alege Viaţa când eşti la răscruce,
Isus să-ţi fie unicul ţel.
Când lumea nu stie unde s-apuce,
Alege Viaţa, alege-L pe El.

Dacă azi ai ales calea dreaptă,
Nu privi nici o clipă-napoi
Chiar de lupii, pe ea, te aşteptă
Şi ţi-e cerul bătut de ploi.
Multe căi sunt în lume, pe care
Să alerge, oamenii vor dori.
Poţi să mergi pe oricare,
La ultima parcare,
Te vei opri, orice-ar fi

Alege Viaţa, cât încă e vreme,
Isus te cheamă să mergi lângă El.
Alege cărarea luminii eterne,
Alege Viaţa, alege-L pe El

Chris

Mi-e dor...

Mi-e dor de cântul unui greieraş, fie el si răguşit de asta dată.
Mi-e dor de un vânt de seară cu miros de praf si flori.
Mi-e dor de un val ce se izbeşte furios în ţărmul tare şi stâncos şi.... îndepărtat.
Mi-e dor de un deal stâncos şi plin de spini sălbatici.
Mi-e dor de un nor mare, alb, ce rămânea pitic şi singur sub mine, un simplu călător, închis în pasărea de fier.
Mi-e dor de un chiot de copil ce răsuna cu ani în urmă pe uliţa din satul meu acum pustie.
Mi-e dor de câmpul plin de flori, legănate în bătaia unui vânt, acum milos şi în armonia unui glas de ciocârlie.
Mi-e dor de pârtia plină de copii şi oameni din ziua aceea c–am geroasă.
Mi-e dor de ploaia rece acum de toamnă, ce m-a lăsat ud şi zgribulind pe câmpul plin de bălţi şi ceată.
Mi-e dor de liniştea lacului ce ascundea în el milioane de vieţuitoare.
Mi-e dor, mi-e dor şi simt aşa...... ceva mă doare...
Mi-e dor de anii ce-au trecut, de luni, de zile, de nopţi trecute toate-n goana, ca o furtună dezlănţuită, ca un tren fugind prin gara părăsită

Iar de-mi va fi dată înc-o zi, o noapte, o lună, un an sau un cot de viaţă, promit că am să strâng mai mult în inima mea pustie parcă şi de astă dată. Să strâng, să dau, să rabd şi să iubesc mai mult si să m-apropiu de Tine Scumpe Tată.

Dă-mi doar libertatea!

"Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: 'Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina;" Geneza 2:16

Cat de multe vointe incrancenate, cat de multe orgolii ranite, cat de multe frustrari si dezamagiri au tulburat omenirea de-a lungul existentei ei din pricina unui singur gand ce i-a framantat atat de des pe oameni: "DE CE?! De ce Dumnezeu nu ne permite sa...? De ce Dumnezeu ne obliga sa...? De ce ne incartiruieste? De ce nu ne ofera dreptul de a trai dupa placere, de ce ne obliga sa traim dupa regulile Lui pe care uneori nici nu le intelegem?"Dragul meu, ai sub ochi tai acum, probabil unul dintre cele mai importante obstacole dintre om si Dumnezeu. Atat de simplu si cu efecte atat de distrugatoare! Este, de fapt, modelul dezbinarii creat cu abilitate de Lucifer, ingerul de lumina, care in implinirea planului sau a inteles cat de usor poti sa separi un om de Dumnezeu sau doi oameni unul de altul prin samanta neincrederii udata si intretinuta de lipsa de comunicare!Omul Il acuza astazi pe Dumnezeu de exercitarea si impunerea unei vointe arbitrare si desi o face voluntar sau involuntar, mijlocit sau nemijlocit, cu rea vointa sau din bune intentii, intotdeauna efectul este tendinta de eliberare de sub influenta unui Dumnezeu care "tine prea din scurt"! Ma doare aceasta lipsa de intelegere, ma doare ca El este discreditat in timp ce cuvintele Lui rasuna pana astazi din paginile Cartii Sfinte: "Poti sa mananci dupa placere..." Si cand citesti aceste cuvinte adu-ti aminte ca Adam si Eva au gustat din plin aceasta libertate pana cand, dupa o clipa de intrerupere a RELATIEI, au cazut ca robi in mainile dusmanului. Intr-adevar omul este un sclav si libertatea ii este ingradita dar, te rog, priveste cu atentie care este cauza...

Vrei libertatea? Si Dumnezeu vrea sa ti-o ofere! Pastreaza-te mereu in apropierea Sa si vei invata sa traiesti in libertate!

MÂNTUIT PRIN HAR

Este prin Harul lui Dumnezeu că cei păcătoşi sunt scăpaţi de o moarte rapidă, subită. Toporul ascuţit al dreptăţii ar cădea pe copacul neroditor dacă Isus Hristos nu ar mijlocii pentru noi "Scapă-l Tată". Mulţi din cei păcătoşi care îl acceptă pe Hristos îşi dau seama că prin mila lui Dumnezeu au fost scăpaţi de moartea în păcat.

Un soldat în timpul unei bătălii a fost lovit de un glonte exact în buzunarul de la haina militară, dar a rămas nevătămat din pricina unei monede aflată în buzunarul pe care glontele a lovit-o şi pe care scria DEI GRATIA (prin Harul lui Dumnezeu). Această întâmplare l-a pus pe gânduri care l-au condus la citirea unei broşuri pe carte a primit-o de la un creştin înainte de a pleca de-acasă. Prin citirea acestei broşuri a devenit un credincios in Isus Hristos.

Dragă prietene, eşti tu nemântuit? Cauţi tu căile vieţii? Adu-ţi aminte de cuvintele DEI GRATIA (prin Harul lui Dumnezeu) şi nu uita că prin Harul lui Dumnezeu suntem mântuiţi. Harul este un dar nemeritat, dar Dumnezeu ţi-l oferă ţie. Ce frumos sună pentru aceia care nu merită. Crimele sunt iertate, păcatele sunt aruncate în marea uitării de Mântuitorul nostru din dragoste, favoare şi har. Cuvântul "har" are acelaşi înţeles ca şi cuvântul "gratis". Rugăciunea lui Wickliffe a fost: "Doamne, mântuieşte-mă gratis". Nici un fel de muncă (efort) nu ţi-ar putea procura, oferii, mântuirea ci doar Dumnezeu îţi poate oferi aceasta gratis, fără nici un fel de plată. Harul îl primim prin credinţă în Isus Hristos. Oricine crede în El, nu va fi judecat (condamnat). O, păcătosule, permite-i lui Dumnezeu să-ţi dea harul de a privi la Isus şi a trăi.

Priveşte acum, astăzi este ziua acceptării.

C.H. Spurgeon

Este bun omul?

„Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine..." Romani 7.18

Când Albert Einstein a publicat „teoria relativităţii", acest eveniment a lovit lumea învăţaţilor ca o bombă. Concluzia practică a acestei teorii era că legile naturii din mecanica clasică aveau doar valabilitate „relativă", şi anume numai în condiţiile care se găsesc în mod normal în natură. Pen­tru domeniul molecular sau chiar şi pentru univers au valabilitate alte legi, afirma Einstein. Mulţi oameni de ştiinţă n-au vrut să accepte acest lucru, dar până la ur­mă au fost nevoiţi să recunoască argumentele clare ale lui Einstein şi să gândească altfel.
Constatarea Cuvântului lui Dumnezeu, că omul este rău de la naştere, pare de necrezut multora. Biblia ara­tă clar că omul este incapabil să corespundă cerinţelor drepte ale lui Dumnezeu. Dovada este istoria de mii de ani a omenirii. Potopul este punctul de plecare al aces­tor argumente. Dumnezeu a salvat pe Noe şi familia sa. Dar urmaşii lui s-au ridicat împotriva iui Dumnezeu zidind turnul din Babei. Dumnezeu a dat oamenilor o altă şansă. El a ales un popor, i-a făcut cunoscut prin lege cerinţele Sale şi i-a oferit o favoare deosebită. Rezultatul a fost la fel ca la păgâni: Israel a căzut în idolatrie.

„Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum." Coloseni1.21

„Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege" (Galateni 4.4). Isus Hristos, „Fiul Omului", a venit pe acest pământ şi S-a supus de bunăvoie cerinţe­lor pe care nici un om nu Ie-a putut îndeplini. Deşi era Dumnezeu, a învăţat ascultarea, iar aceasta a însemnat pentru El suferinţă. Oamenii între care a trăit, s-au simţit condamnaţi prin viaţa Sa sfântă, închinată lui Dumnezeu, şi L-au urât. Ei au strigat: „Nu vrem ca omul acesta să împărătească peste noi" (Luca 19.14). Astfel, iudeii şi păgânii L-au pus pe cruce pe singurul Om drept de pe acest pământ.
Crucea de pe Golgota dovedeşte că omul este păcătos. Dar Dumnezeu a folosit tocmai moartea lui Hristos pen­tru a arăta că iubeşte păcătosul. Dumnezeu a ştiut dinainte că suntem pierduţi. Când oamenii din acel timp au strigat Celui răstignit: „Coboară-Te de pe cruce!", El ar fi putut să coboare de pe cruce. Dar El a vrut să ia asu­pra Sa judecata păcătoşilor, pentru ca duşmanii lui Dum­nezeu să poată fi salvaţi. Ceea ce L-a dus la cruce a fost dragostea. Jertfa lui Hristos este temelia prin care oa­menii îndepărtaţi de Dumnezeu, recunoscându-şi vina, pot fi împăcaţi cu El. - Nu însetează sufletul tău după această veste bună?

Spala-mi Doamne gândul

Spalà-mi Doamne gândul,
Spalà-mi Doamne viata,
Vreau sà fiu curat si plàcut în fata Ta
Numai Tu uzi zorii
Si împràstii ceata,
Numai Tu esti scutul sufletului meu

Spală-mi Doamne gândul,
Spală-mi Doamne viaţa
Si mă fă asemeni cu Tine mereu
Numai Tu urci zorii
Şi împrăştii ceaţa,
Numai Tu eşti scutul sufletului meu.

Spală-mi Doamne gândul,

Spală-mi Doamne viaţa,

Ia din mintea mea orice sfat al celui rău.

Vreau să fiu ca Tine

Să-ţi ascult povaţa,

Vreau să pot privi mereu în ochii Tăi.

Anotimpul vacanţelor

În luna august orăşelul meu îşi schimbă ritmul. Devine agitat, aerul e irespirabil, terasele sunt pline, maşinile claxonează. O invazie a oamenilor ce se întorc acasă.
Au reuşit sau nu la facultate cu plată sau fără plată, gata cu învăţătura, cu tocitul şi privirile mustrătoare ale mamei.
Se întorc şi cei risipiţi prin lume. Afişându-şi o maşină închiriată, mirosind a Occident îşi ascund pălmile crăpate, genunchii făcuţi terci, spinările încovoiate de la căpşuni. Au uitat jignirile şi umilinţele îndurate, banii puţini, autocarele care i-au dus. Mai răsăriţi sunt cei cu cetăţenie. Ei vin cu copiii şi soţia, familii aşezate ce şi-au propus să cheltuiască 1000 de Euro strânşi cu străşnicie de câteva luni.
La mare se duc puţini. Suntem prea departe şi oricum manele sunt peste tot. La munte nu ne ducem pentru că munţii sunt prea aproape. Tot anul îi vedem. Eventual vreo tabără.
Mi-am tot propus de zece ani să-mi iau concediu şi să uit de toate. De fiecare dată apare ceva şi mă opreşte. Ba vreo cununie, ba vreo situaţie neprevăzută şi tot cu ochii în soare rămân.
L-am întrebat pe un frate săptămâna trecută unde se duce în concediu şi m-a privit într-un anume fel de era să mă înşurubez în pământ. ,, Da ce, Isus a avut concediu ?” Scrie în Scriptură că a vrut, înainte să vină femeia canaaneancă la El, să plece undeva singur, dar oamenii au năvălit să le rezolve câte ceva. Adică El a vrut dar nu l-au lăsat alţii, dar chestia asta era prea grea pentru mintea fratelui.
Eu cred că vacanţa este reminiscenţa cerului în noi. Dumnezeu ne-a creat cu o viaţă care să fie o continuă vacanţă. Păcatul a întrerupt-o brutal şi de atunci ne mulţumim cu două săptămâni pe an şi tot nemulţumiţi suntem.
Din septembrie oraşul se goleşte. Şi totul e pustiu şi gol. Pe străzi şi în suflete. Vacanţele pe pământ au un anotimp a lor. Va veni vremea când vom pleca spre veşnica vacanţă.

Vladimir Pustan

Mama Rozi şi modulele cookie

O grămadă prinşi… Fraieri. Puteau simplu. Clik dreapta pe Internet Explorer, apoi proprietăţi, apoi ştergere module cookie, ştergere fişiere, ştergere istoric – OK. Şi totul se face alb „about: blank”. Bătrânii habar n-au. Ei sunt mulţumiţi că n-au televizor în casă, tu eşti mulţumit că ai văzut poze de poze, imagini de imagini, fete de fete. Capul stă acolo cu minte cu tot. Închizi ochii, tot imaginile alea le vezi. Ce rugăciune? Ce post? Ce Biblie?
Gata, eşti înfrânt! Nici o şansă pentru că mâine vrei mai mult. N-ai ajuns accidental acolo. Era posibil dacă ţi-ai instalat programe free sau shareware care conţin adware. Înţelegi, nu? Da, nu din cauza asta. Poate din cauza link-urilor sau site-urilor cu crack-uri. Da, nici aşa n-ai ajuns acolo. Ai căutat… Ai avut adresă. Eşti mai tare poate. Ai intrat prin file-sharing cu programe gen torent, lime-wire şi ţi-ai transferat marfă de marfă.
Totul e alb… Numa, conştiinţa nu. Ea e dalmaţian. Ce să ştie mamă-ta de chestiile astea? Deşi ai făcut nişte download-uri, n-are habar sora Rozi cu picioarele umflate, cu batic de naylon, care ţi-a mai făcut vreo şapte fraţi, să meargă pe ultimele fişiere vizionate cu playerul sau cu programele de vizionat poze.
Ar fi o soluţie ca babacul să dea clik dreapta pe Internet Explorer, apoi la proprietăţi, apoi la conţinut – control conţinut – activare după aia marchează, sex, nudity şi violence şi fericit dă OK. A doua soluţie, papa instalează windows cu mai mulţi useri, el e adminul şi dă la inamicii din casă drepturi limitate de download şi acces net. Poate să mă sune pe mine să-i explic nişte setări privacy, le pune pe maxim de intri şi pe google cu parolă.
Sau apucă şi învaţă să lucreze în DOS cu programe specifice…
Sau te pocăieşti tu, şmechere…
Dumnezeu te vede, e lângă tine, de El nu poţi şterge istoricul vieţii tale…
Ce site-uri ai vedea cu mama Rozi lângă tine?
BUZZ!!!

V l a d i m i r _ P u s t a n

www.ciresarii.ro

Păţania măgarului bătrân

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran cazu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul cauta să vadă ce e de făcut. Până la urma, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei luară cate o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sări peste ghizduri şi ieşi fremătând...

Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi... Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus.

Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus. Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l aruncă peste tine ca să mergi înainte.

Aminteşte-ţi de cele 5 reguli pentru a fi fericit:

1) Curăţă-ţi inima de ură, frică, egoism.

2) Scuteşte-ţi mintea de preocupări inutile.

3) Simplifică-ţi viaţa şi fă-o mai frumoasă.

4) Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin.

5) Iubeşte mai mult şi... scutură-te de pământ, pentru că în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.

Despre Biserică

Când te apasă greutăţile, lumea te striveşte, Biserica îţi poartă poverile.

Când simţi că te prăbuşeşti, lumea trece tavalugul peste tine, Biserica te ia în braţe şi te aduce înaintea Domnului.

Când greşeşti, lumea râde de tine şi te dă la o parte, Biserica iartă şi nădăjduieşte în mai bine.

Când te simţi singur, lumea nu te bagă în seamă, cei din Biserică îţi deschid casele lor şi te tratează ca pe un frate.

Când nu poţi să ţi pasul şi rămâi în urmă, lumea te părăseşte, Biserica se apleacă cu înţelegere şi te ia de mână.

Când îţi pierzi calmul şi te biruiesc nervii, lumea îţi răspunde cu aceeaşi monedă, Biserica iubeşte cu înţelegere şi aşteaptă cu răbdare.

Când ţi se deschide calea spre succes, lumea te trage de picioare înapoi invidioasă, Biserica te încurajează şi îţi face galerie.

Când eşti handicapat, lumea te clasează ca incompetent şi te izolează, Biserica te înconjoară cu dragoste şi te consideră copil al lui Dumnezeu.

Când ai păţit-o şi te-ai ars, lumea spune că aşa îţi trebuie şi te pune înapoi în banca ta, Biseica se repede să îţi lege rănile.

Când eşti în lipsă, lumea te dispreţuieşte, Biserica împarte cu tine tot ce are.

Când te năpădesc problemele, lumea îţi dă o sumedenie de sfaturi, Biserica te ia de mână şi merge alături de tine.

Când ţi se oferă o şansă să ajungi într-o poziţie importantă, lumea te laudă pe faţă dar te dispreţuieşte pe ascuns, Biserica se bucură.

Cel mai mic gest făcut din dragoste e mult mai folositor Bisericii, decât toate lucrările la un loc.
Biserica nu este o societate de sfinţi perfecţi, ci de candidaţi la sfinţenia perfectă.

Ana Şuldac

Iubitul meu Tată din ceruri,

A trecut atât de mult timp de când nu Ţi-am mai scris, te rog iartă-mă, dar în noaptea aceasta m-am hotărât să o fac. Îmi amintesc de ultima scrisoare ce Ţi-am trimis-o. Ţi-o aminteşti, nu? Durere, lacrimi, singurătate, neînţelegere... toate acestea aşternute pe câteva coli de hârtie cu miros de mucegai. Da, mucegai! Prinsese până şi hârtia mirosul de mucegai din viaţa mea. Ţi-am cerut iertare că nu mai credeam în nimeni şi-n nimic, că nu mai puneam preţ nici măcar pe propria-mi viaţă... şi m-ai iertat! Mulţumesc!
Iar acum, am atâtea să-Ţi spun, Doamne! Ştii... am realizat în ultima vreme că viaţa mea e ca o sinusoidă, cu urcuşuri şi coborâşuri, bucurii şi suferinţe. De fapt e un drum ce duce spre Tine. Câteodată, ea, viaţa, are darul de a mă lua în mâinile ei şi de a mă scutura bine, vrând, parcă, să mă trezească din amorţire. Şi-atunci înţeleg un lucru: că Tu mă însoţeşti mereu, că eşti pentru mine Mâna întinsă ori de câte ori mă împiedic şi umărul pe care mă sprijin atunci când nu mai pot merge. De-atâtea ori rătăcesc pe cărările vieţii, pierzându-mă după false străluciri, dar Tu, Tată, mă treci ca o punte peste prăpastia din mine.
Sunt conştientă, mai mult ca niciodată, de faptul că viaţa trece ca un abur, iar pentru a fi fericită cu adevarat e timpul să îi dau valoarea cuvenită. Oare cum aş putea să Îţi mulţumesc că prin jertfa lui Isus m-ai transformat într-un abur ce se îndreaptă spre înălţimi, un abur în care razele soarelui se desfac arătând lumii curcubeul?!
Am ţinut din toată inima să-Ţi scriu scrisoarea aceasta. Ardea dorinţa în mine de a-Ţi mulţumi pentru toate bucuriile şi împlinirile vieţii mele, dar încă şi mai mult pentru toate lacrimile şi suferinţele, pentru că, mai ales acestea m-au adus mai aproape de Tine.
Îţi mulţumesc nespus de mult pentru armonia în care trăiesc, pentru scânteia de divinitate pe care mi-o insufli zilnic, pentru familie, prieteni şi pentru învăţătură.
Îţi mulţumesc că eşti Iubire şi că mi Te-ai arătat în îmbrăţişarea caldă a razelor de soare, în mângâierea picurilor de ploaie, în strălucirea stelelor pe cer, în verdele tare al ierbii şi în zâmbetul din ochii copilaşilor din jurul meu. Îţi mulţumesc că îmi îndrumi paşii pe calea ce trebuie să o urmez şi-mi alungi spaima de întuneric, făcând să răsară curcubeul.
Îţi mulţumesc că eşti Cuvânt. Cuvânt de laudă, de încurajare, Cuvânt ce îmi spune că pentru cineva chiar exist. Îţi mulţumesc că îmi îngădui să trăiesc între răsărit şi apus, răsărind chiar şi atunci când... apun.
Doamne, în timp ce-Ţi scriu aceste cuvinte, te simt în liniştea ce s-a lăsat în juru-mi! Ştiu că scrisoarea mea a fost citită deja de Tine şi cel mai probabil lucru e că Te pregăteşti să-mi scrii şi Tu. De aceea nu mai pierd nici o secundă! Îngenunchiez şi aştept în tăcere răspunsul Tău, Doamne!!!

Cu toată dragostea,
din partea fiicei Tale peaiubite

Laura Magdaş