Ce-i viata mea ma-ntreb cu-amar
Sa fie ea un lung cosmar?
Sau poate -un set de intrebari
La care un raspuns azi cer ?
Sau poate un nimic un gol
nascandu-ma, traind sa mor?
Gasit-am pare un raspuns,
Dar, totusi pare-a fi confuz.
Raspunsul dat e inversat
,, Si gol raman instrainat.
Nimic nu sunt, nimic am fost,
Viata -mi pare fara rost.
Nimic voi fi cat voi trai,
Nimic si-atunci, cand voi muri.
Dorit-am viata s-onteleg,
Un scop, un sens de ea sa leg.
C-o dragoste s-o impresor.
Dar, fara dragoste-am sa mor.
Respins de multi, urat de toti,
Sunt pus alaturi de cei morti.
De ce sa fiu cand eu nu sunt?
Cand toti ma-ngroapa in mormant!
Imi pare totul un cosmar,
La fiecare pas tresar,
Iar omu-mi pare-atat de crud
Astfel ca plang, si plang demult.
Am plans cu dor, dar fara rost
Am plans cu-amar,traind in post,
Am plans in suflet chinuit,
Am plans sa nu fiu auzit...
Dar lacrimi grele ce au curs,
Suspinele ce le-am ascuns,
Durerea sufletului meu,
Erau in ochi la Dumnezeu!
Cand eu plangeam, plangea si El!
Cand ma durea, simtea la fel,
Cand ma-ntrebam cu-amar si chin,
Nu-i auzeam a Lui suspin.
Cand ma vedeam nimic, un gol,
Cand fara sens parea ca mor,
Eu nu stiam, ca El a fost,
Alaturea cu mine-n post!
Tristetea mea a fost candva
Cand nu stiam ca Cineva
C-un sens cu-n scop m-a faurit
Ca sa iubesc - sa fiu iubit!
Si-acum nu plang, nu plang demult!...
Chiar dac-a fost ieri un trecut
In care suspinam cu greu...,
Azi insa este Dumnezeu!
In El gasit-am un raspuns,
Si astazi, nu mai sunt confuz!
Raspunsul nu e inversat
E a devarul Cautat!!!
Nicu Holban
miercuri, octombrie 25, 2006
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
PENTRU FIUL MEU ADULT
Mainile mele ereu ocupate toata ziua;
Nu am avut prea mult timp sa ma joc cu tine
atunci cand imi cereai-
Nu am avut prea mult timp pentru tine.
Ti-am spalat hainele, am cusut si am gatit;
Insa cand imi aduceai cartea ta cu poze
Si ma rugai sa le privim impreuna,
Iti spuneam:”Fiule,putin mai tarziu.”
Seara, cand mergeai la culcare, te inveleam bine
Ascultam cum te rugai, stingeam lumina,
Apoi ieseam afara in varful degetelor...
Acum as dori sa fi stat inca un minut.
Fiindca viata este scurta, anii zboara...
Un baietel creste atat de repede
Si nu mai este langa tine,
Sa-ti impartaseasca secretele sale pretioase.
Cartile cu poze sunt puse deoparte;
Si nu mai sunt jocuri pe care sa le joc.
Nu mai sunt sarutari de noapte buna,
Nici rugaciuni pe care sa le ascult-
Toate acestea apartin trecutului.
Mainile mele altadata ocupate, acum sunt libere.
Zilele sunt mai lungi si trec mai greu.
As dori sa pot sa ma intorc inapoi
Si sa fac lucrurile marunte
pe care mi le-ai cerut atunci.
Din “Povestiri pentru iarna”de Alice Gray
O, ce mari raspunderi avem
Si pretiosul timp il pierdem.
Sa vorbim mai putin si sa incercam
Sa ii ajutam pe cei din jur mai mult;
Sa criticam mai putin si sa iubim mai mult!
Sa nu indraznim spre cele rele ci spre cele sfinte!
Sa incercam sa fim pentru ce e rau doar morminte.
Sa invatam sa iubim asa cum ne iubeste EL!
Doamne ajuta!
ce frumos!
Trimiteţi un comentariu