miercuri, octombrie 25, 2006

Singurătatea

Ce-i viata mea ma-ntreb cu-amar
Sa fie ea un lung cosmar?
Sau poate -un set de intrebari
La care un raspuns azi cer ?
Sau poate un nimic un gol
nascandu-ma, traind sa mor?
Gasit-am pare un raspuns,
Dar, totusi pare-a fi confuz.
Raspunsul dat e inversat
,, Si gol raman instrainat.
Nimic nu sunt, nimic am fost,
Viata -mi pare fara rost.
Nimic voi fi cat voi trai,
Nimic si-atunci, cand voi muri.
Dorit-am viata s-onteleg,
Un scop, un sens de ea sa leg.
C-o dragoste s-o impresor.
Dar, fara dragoste-am sa mor.
Respins de multi, urat de toti,
Sunt pus alaturi de cei morti.
De ce sa fiu cand eu nu sunt?
Cand toti ma-ngroapa in mormant!
Imi pare totul un cosmar,
La fiecare pas tresar,
Iar omu-mi pare-atat de crud
Astfel ca plang, si plang demult.
Am plans cu dor, dar fara rost
Am plans cu-amar,traind in post,
Am plans in suflet chinuit,
Am plans sa nu fiu auzit...
Dar lacrimi grele ce au curs,
Suspinele ce le-am ascuns,
Durerea sufletului meu,
Erau in ochi la Dumnezeu!
Cand eu plangeam, plangea si El!
Cand ma durea, simtea la fel,
Cand ma-ntrebam cu-amar si chin,
Nu-i auzeam a Lui suspin.
Cand ma vedeam nimic, un gol,
Cand fara sens parea ca mor,
Eu nu stiam, ca El a fost,
Alaturea cu mine-n post!
Tristetea mea a fost candva
Cand nu stiam ca Cineva
C-un sens cu-n scop m-a faurit
Ca sa iubesc - sa fiu iubit!
Si-acum nu plang, nu plang demult!...
Chiar dac-a fost ieri un trecut
In care suspinam cu greu...,
Azi insa este Dumnezeu!
In El gasit-am un raspuns,
Si astazi, nu mai sunt confuz!
Raspunsul nu e inversat
E a devarul Cautat!!!

Nicu Holban

Un comentariu:

Andreyutza spunea...

ce frumos!